Inductanța este fenomenul prin care un conductor se opune modificărilor curentului care circulă prin el; este definită ca raportul dintre tensiunea indusă și rata de schimbare a curentului care o produce. Formula dimensională pentru inductanță este ML²T⁻²I⁻², iar unitatea sa SI este henry (H). O inductanță de 1 H înseamnă că un curent care se schimbă cu o rată de un amper pe secundă induce o tensiune de un volt.
Natura fundamentală a inductanței constă în relația descrisă de ecuațiile lui Maxwell cu privire la generarea unui câmp electric printr-un câmp magnetic în schimbare. Când curentul dintr-un conductor se modifică, se modifică și câmpul magnetic asociat; în conformitate cu legea lui Faraday a inducției electromagnetice și legea lui Lenz, aceasta generează o forță electromotoare (EMF) care se opune schimbării curentului. Încărcarea fără fir utilizează-inducția în câmp apropiat-în special, cuplarea inductivă-pentru a transfera energie.
Termenul „inductanță” a fost inventat de Oliver Heaviside în mai 1884. Dispozitivul standard de inductanță primară al țării mele a fost dezvoltat începând cu 1971, finalizat în 1975, certificat în 1979 și a participat la comparația internațională CCEM-K3 în 1990. Sunlord Electronics a depus un brevet pentru o componentă inductivă de înaltă capacitate. inductanță cu un factor de înaltă calitate.
