Un transformator este un dispozitiv electric care utilizează principiul inducției electromagnetice pentru a modifica tensiunea curentului alternativ (AC). Constă în principal dintr-un miez și înfășurări; când AC trece prin înfășurarea primară, generează un flux magnetic alternativ în interiorul miezului, inducând astfel o forță electromotoare în înfășurarea secundară și permițând creșterea-sau scăderea-tensiunii. Deoarece le lipsesc piese mecanice mobile, transformatoarele au o structură relativ simplă și oferă o stabilitate operațională ridicată.
Transformatoarele facilitează transferul de energie între diferite niveluri de tensiune; în mod ideal, ele nu modifică mărimea puterii, ci mai degrabă realizează transmisia prin conversia reciprocă a tensiunii și curentului. Laturile primar si secundar sunt izolate electric; această izolație nu numai că sporește siguranța, ci și minimizează interferența dintre circuite. În timp ce transformatoarele funcționează în general cu o eficiență ridicată, funcționarea efectivă implică inevitabil pierderi de cupru și fier-cum ar fi căldura generată de rezistența înfășurării, precum și pierderi de histerezis și curenți turbionari în interiorul miezului.
Performanța transformatorului este, de asemenea, influențată de factori precum frecvența, condițiile de încărcare și calitatea materialului. În sistemele de alimentare, de exemplu, capacitatea trebuie selectată în mod corespunzător pe baza fluctuațiilor de sarcină pentru a preveni degradarea eficienței cauzată de supraîncărcare sau de funcționare fără-sarcină. În plus, proiectarea transformatoarelor pentru medii de-frecvență înaltă diferă de cea a transformatoarelor de-frecvență de putere, necesitând considerații mai stricte în ceea ce privește izolarea și disiparea căldurii. În mod colectiv, acești factori determină adecvarea și stabilitatea transformatoarelor în diferite aplicații.
